Sunday, April 19, 2015

Care dintre personajele Povestilor chiar au existat? Sunteti curiosi sa aflati?

In urma discutiei cu Andreea, mamica castigatoare a premiului lunii martie, mi-am dat seama ca ar fi o idee interesanta sa va dau mai multe detali despre personajele Povestilor pentru Vlad - care dintre ele chiar au existat si pe care le-am nascocit eu:

Bunicii - categoric au existat. Au fost parintii mamei mele si la ei la tara am crescut ani de zile, in satul Ciuturesti, judetul Bacau. La ei eram "macul lu' bunica", ei m-au invatat sa iubesc plantele, animelele marunte, insectele, natura, viata curata in aer liber. Erau oameni frumosi sufleteste, echilibrati, la ei in casa nu am auzit niciodata vorbe grele, cand bunicul era foarte suparat arunca cu caciula de miel dupa gaini si atat iar bunica batea soba cu clestele de la lemne. Atat! Bunica croseta mileuri la soare pe prispa langa motan, cu ea faceam placinte afara pe o masuta rotunda de lemn, inalta pana la genunchi si tot cu ea puneam ouale la closca si asteptam sa iasa ghemotoacele pufoase care miroseau a soare. Tot ea imi amintesc ca m-a incurajat si m-a luat in brate cand m-am speriat in gradina de un sarpe. Cu bunicul veneam dimineata pe intuneric la Bacau la parintii mei cu "Rata" (cine nu stie, Rata era cursa rablagita, plina de praf care facea drumul Ciuturesti - Bacau) si acum tin minte cum ma tinea de mana iar eu ma uitam in sus la puzderia de stele de pe cer. De acasa pana in centru unde era statia aveam cale de vreo 30 de minute pe jos. Bunicii aveau stupi cu albine, la ei am prins drag de ele, chiar daca ma mai si intepau. Imi amintesc cu drag cum se pregateau sa "umble la albine", isi puneau mastile, puneau ciocalai in foi ca sa ameteasca albinele cu fum iar eu, dincolo de gard asteptam cu nerabdare sa iasa primele rame cu miere ca sa mananc faguri. Bunicul a fost un om sprinten, toata ziua batea satul in lung si in lat dupa treaba. La ei in casa mirosea a gutui si a propolis de la albine. 

O zi de vara la tara 

Casa bunicilor

Cu bunicul

Cu bunica

Cu puii

In iarba

Cu ghioceii de la bunicul

Cu bunicii la vie

Cu bunica si Miron
Cu bunicul

Motanii - "Miron", da a existat, a fost unul dintre motanii bunicilor, nu ai vecinilor asa cum apare in povesti." Pic" - a existat un motan roscat care corespunde descrierii, doar ca il chema Papeluta, nume care nu m-a inspirat si l-am schimbat. "Tarcatul" - motani tarcati am tot avut generatii intregi. Niciunul nu s-a numit "Tarcatul" insa - numele este inventat. "Gutuie" - nu a existat. Numele este inspirat de Ionel Teodoreanu pe care in liceu si in facultate l-am citit cu placere. Am facut facultatea in Iasi, m-am indragostit de oras si cautam cu mare aviditate pasajele cu descrieri din Iasi in cartile lui Ionel Teodoreanu. In "Lorelei" apare un personaj simpatic - motanul Gavrila al II-lea pe care autorul il descrie ca fiind "falcos ca o gutuie". De aici numele de "Gutuie" al motanului meu.

Papeluta - modelul pentru Pic

Papeluta - modelul pentru Pic

Unul dintre Tarcati :)
Tarzanica si Chitaristul - da, au existat amandoi. Tarzanica era corcitura de ciobanesc german, fost caine politist adus de un unchi de la serviciu iar Chitaristul (din pacate pe el nu l-am fotografiat) era un maidanez mare la statura care latra subtire si prelung de parca ar fi cantat - de aici numele.

Tarzanica

Personajele mari si mici din zamnicul bunicilor - clar au existat si ele. Bunicii puneau in beci in fiecare toamna muraturi, varza, vin si zeci de borcane multicolore pline cu de toate.

Sper ca v-am facut curiosi sa vedeti prin ce aventuri trec aceste personaje.
Va pup,
Geo

1 comment:

  1. Geo, ascutam in fiecare seara povestile tale, chiar si eu ma gandeam daca au existat sau nu motanii! Frumoasa copilarie ai avut si am avut....frumosi bunicii tai.Asteptam cartile!

    ReplyDelete