decembrie 06, 2014

Un nor nesuferit de praf - Vol.IV

Un fragment din povestea pe care o scriu acum - "Un nor nesuferit de praf" - Volumul IV - Vara:

"Peste tot era liniste, bunicii erau la camp, orataniile dormitau la umbra prin ograda, motanii sforaiau in livada iar praful din fata portii ce sa faca?

- Of, nu trece nimeni pe drum! isi zicea el. Ce plictiseala! Nu e nimeni pe care sa-l invalui si sa-l gonesc! Ce m-as mai umfla nitel, ce m-as mai bucura sa-i pot intra in ochi si in nas. Ha, ha, ha! Pacat ca nu e nimeni. Ia sa ma asez eu la panda, poate am noroc...

Nu statu mult asa cand, de dupa o cotitura, aparu un motan gras si frumos care, flamand fiind, adulmeca la marginea santului dupa soricei. Nici nu banuia nefericitul ce i se pregataste. Pasea tiptil prin iarba ingalbenita de arsita privind mereu spre stanga unde era santul si unde spera sa gaseasca un soricel ascuns prin buruieni. Praful il privea cu tot mai mult interes.

- Ha, ha, ha! Iata ca am noroc! Hai tu, grasane, mai aproape sa vezi tu cine sunt eu!

Motanul era tot mai aproape si deodata, cu o pala de vant mai brusca, norul de praf se ridica amenintator si il invalui pe motan din toate partile.

- Hapciu! se apuca el sa stranute dibuind cu greu prin norul de praf si tusind necontenit. Hapciu! Hapciu!

Praful ii intrase in ochi, in gura, in urechi si i se asezase pe blana. Pana si mustatile ii erau albe. Motanul o lua la sanatoasa mancand pamantul fara sa se uite inapoi si stranutand mereu. Disparu la scurt timp dupa un gard din fundatura ulitei.

- Ha, ha, ha! se strica praful de ras privind cu mandrie in urma lui. Ha, ha, ha! Cum l-am invaluit si l-am pus pe fuga! Ha, ha, ha! Cine mai e asa tare ca mine?

Se aseza din nou pe drum la panda in asteptarea unei alte victime. Ziua era lunga si el avea tot timpul din lume. Se intinse molcom la soare printre pietrele ulitei, incalzindu-se bine pe toate partile si lafaindu-se ca la el acasa.

Nu avu mult de asteptat caci de dupa un gard sari santul un cocos. Era frumos iar penele din coada ii straluceau in nuante de verde si albastru in bataia soarelui. Era mandria ograzii iar gainile toate cotcodaceau vesele cand aparea el. Ce mai, era frumos si mandru si la cum mergea de tantos, stia si el asta."

Ce parere aveti? Va fi si el invaluit de praf la scurt timp...

Povestea o veti gasi in volumul IV al Povestilor pentru Vlad.



O seara frumoasa,
Geo

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu